So this is it. Aproape 3 ani...e ceva.

Si ce-am invatat din "aproape 3 ani" astia? 

Poi

       Am invatat ca poti sa te pui cu orice si oricine pentru ceea ce crezi tu ca e bine...pentru tine si niciodata nu ti se va parea prea greu si nu vei obosi decat atunci cand persoana pentru care lupti renunta. Atunci vei simti ca esti sleit, dar nu vei regreta nicio secunda din tot ce ai indurat, pentru ca, pe undeva, ai fost fericit. Si, desi obosit, te vei simti implinit, chiar daca o sa doara.

       Am invatat ca nu conteaza cat de tare te ranesc unele persoane, tu vei continua sa le iubesti, pentru ca nu te-au invatat cum sa nu le iubesti.

       Am invatat ca nu poti sa urasti persoana care, candva, era centrul lumii tale. Poti sa simti repulsie sau chiar dezgust, dar amandoua dor chiar si dupa un timp.

       Am invatat ca nimic, nici ciocolata, nici prietenele nu te pot scoate din starea in care nu vrei nimic altceva decat ziua de ieri inapoi.

       Am invatat ca inima e singurul instrument care, desi stricat, inca mai functioneaza.

       Si am invatat un lucru ciudat: putem sa rezistam lacrimilor in cele mai grele momente de suferinta. Dar, deodata, cineva iti zambeste cald din spatele unei ferestre sau o floare care ieri era boboc, azi a inflorit, sau o scrisoare aluneca dintr-un sertar...si totul se prabuseste.